1953 — Rector Alexandru Domșa

Prof. dr. ing. Alexandru Domșa a fost primul rector al instituției de învățământ superior tehnic clujean (Institutul Politehnic din Cluj), în perioada 1953 - 1968.

Savant de renume care a marcat domeniul disciplinelor tehnice din România, mai precis în domeniul tehnologiei metalelor și a metalurgiei pulberilor, Alexandru Domșa a fost totodată și primul profesor universitar român conducător de doctorat în domeniul tehnic din Transilvania, încă din anul 1953.

Cariera sa universitară a început, însă, mult mai devreme, în 1929, când a fost numit asistent-adjunct la Institutul de Tehnologia Metalelor din cadrul Universității Tehnice din Viena (Technische Universität Wien – TU Wien), pe care a absolvit-o în 1928, ca student bursier venit de la Institutul Politehnic din București. Studiile superioare de inginerie le-a început în 1921, la secția de Electromecanică din cadrul Politehnicii bucureștene, imediat după obținerea bacalaureatului la liceul din Turda. În anul al doilea de studii la Politehnică a câștigat o bursă de studii în Austria. După obținerea titlului de inginer al Universității Tehnice din Viena (TU Wien), a urmat și cursurile Institutului de Metalografie și Încercări de Materiale de la Höhere Technische Versuchanstalt din capitala austriacă, unde în 1932 și-a luat diploma de absolvire. În perioada studiilor vieneze, până în 1928, Alexandru Domșa a fost și președintele Societății Studenților Români “România Jună” din Austria.

Originar din Aiud (născut pe 12 iulie 1903), Alexandru Domșa a urmat primele clase de școală, în maghiară, la renumitul Colegiu reformat “Bethlen Gabor” din Aiud, după care, din clasa a VII-a, s-a mutat la o altă școală prestigioasă din Transilvania, cu vechi tradiții, mai precis, la liceul românesc din Blaj. De aici, s-a transferat, ulterior, la liceul din Turda, unde a și obținut bacalaureatul în 1921.

Revenit din Austria în țară, tânărul inginer Alexandru Domșa s-a angajat la Atelierele Centrale CFR din Cluj, iar din 1936 a început să predea la Școala de subingineri electromecanici, unde a fost titularizat ca profesor. Între 1940-1946, în perioada refugiului după cedarea nordului Ardealului, instituția de învățământ tehnic clujeană a fost transferată la Timișoara, unde, alături de directorul acesteia, inginerul Traian Dragoș, inginerul Alexandru Domșa și-a început activitatea de cercetare științifică, marcând astfel primele sale inovații din domeniul pulberilor metalice. După întoarcerea la Cluj, în 1946, a fost numit directorul Școlii de subingineri electromecanici, instituție pe care a reorganizat-o în 1948 sub numele de Institutul de Mecanică, devenind astfel primul decan-director, până în 1953. De menționat este că, în perioada 1949-1953 acest Institut de Mecanică de la Cluj a fost abilitat să confere titlul de inginer în urma absolvirii cursurilor speciale organizate aici. Ultima promoție de subingineri electromecanici consemnată aici a fost în anul 1950. Aceste cursuri speciale de inginerie au fost integrate ulterior în noua structură universitară, Institutul Politehnic din Cluj care, în anul 1953 își deschide porțile având patru facultăți: Mecanică, Tehnologie, Mecanica Transporturilor și Construcții.

Avându-l pe Alexandru Domșa ca prim rector ales, noul Institut Politehnic clujean a pregătit în această perioadă aproximativ 3.500 de studenți, formând astfel primele generații de ingineri absolvenți ai instituției superioare de învățământ tehnic din Cluj. În acest timp, Alexandru Domșa a condus neîntrerupt și Catedra de Tehnologia Metalelor. După ieșirea de la conducerea instituției universitare, din 1968 și până în 1989 (când s-a stins din viață), Alexandru Domșa a condus Centrul de Cercetări pentru Metalurgia Pulberilor din cadrul Politehnicii clujene. De asemenea, a fost și director al Centrului de Cercetări Tehnice al Academiei Române și membru al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie.

De-a lungul activității sale, Alexandru Domșa a avut 34 de invenții, a elaborat peste 18 monografii, manuale și cursuri universitare din domeniul mecanicii și al tehnologiei metalelor, plus cele peste 200 de lucrări științifice apărute în diverse publicații tehnice din țară și din străinătate. A fost distins cu Steaua Republicii - cls.IV (1947), Ordinul Muncii - cls.I, II și III (1954-1965), Profesor Emerit (1964), Meritul Științific - cls. III și cls. I (1966-1971). A fost colaborator permanent al institutului Plansee-Gesellschaft für Pulvermetallurgie din Viena (Austria) și al American Powder Metallurgy Institute din New York (SUA).

Un colegiu tehnic din municipiul Alba Iulia îi poartă astăzi numele în semn de respect și prețuire.

A trecut la cele veșnice în anul 1989, la onorabila vârstă de 86 de ani.