1972 — Rector Palfalvi Attila

Prof. dr. ing. Palfalvi Attila este primul rector al Institutului Politehnic din Cluj, absolvent al acestei instituții de învățământ superior. A fost la conducerea Politehnicii clujene între anii 1976-1984.

Originar din Cluj (născut pe 22 aprilie, 1930), Palfalvi Attila a urmat cursurile școlare în cadrul Liceului Teoretic Maghiar pe care l-a absolvit în anul 1948. În același an a fost admis la recent înființatul Institut de Mecanică din Cluj (viitorul Institut Politehnic), obținând diploma de inginer în 1952. După absolvire, a lucrat un an în cadrul întreprinderii “Metrom” Brașov, după care, revenind la Cluj, s-a dedicat carierei universitare în cadrul Politehnicii. În 1963 și-a susținut teza de doctorat cu titlul “Cercetări cu privire la elaborarea și proprietățile pulberilor de FREM obținute prin inducere cu gaz metan”, sub conducerea științifică a rectorului de atunci, prof. dr. ing. Alexandru Domșa. Principala direcție de cercetare a lui Palfalvi Attila a fost cea începută de mentorul său, Alexandru Domșa, mai precis în domeniul teoriei și practicii industriale a metalurgiei pulberilor. În această specializare a efectuat mai multe stagii profesionale, precum cel de la Institutul de Cercetare al Metalurgiei Pulberilor din cadrul Academiei Ucrainiene din Kiev, dar și la institute similare din Leningrad și Moscova, din Uniunea Sovietică. De asemenea, a efectuat o serie de vizite de studii în domeniu și la alte universități și institute de cercetare din Europa. A condus mai mulți ani Centrul de Metalurgie a Pulberilor din Cluj, rezultatele obținute fiind recunoscute și apreciate la nivel internațional, cu ocazia unor manifestări științifice, precum au fost cele de la Dresda (1962), Eisenach (1965), Stuttgart (1968), Kiev (1970), Stockholm (1978), dar și la Florența sau Budapesta. Studiile sale de cercetare s-au materializat în cele 11 brevete de invenții și inovații, precum și în cele peste 100 de articole științifice apărute în publicații din țară și străinătate. Împreună cu Gábor Tuzson, a participat activ la elaborarea primului “Dicționar tehnic maghiar-român” (1987), editat de Dezső Jenei.

În prima parte a mandatului său de rector, mai precis între 1977-1979, au fost date în folosință mai multe clădiri ale Politehnicii clujene, precum sediul nou al Facultății de Mecanică de pe Calea Podgoriei (mai târziu, Bd. Muncii nr. 103-105) și Complexul studențesc aferent din cartierul „Mărăști” (1978), noul pavilion de pe str. Observator nr. 72 pentru secția “Căi Ferate, Drumuri și Poduri” (CFDP) din cadrul Facultății de Construcții (1982), pavilionul pentru secția de “Metalurgie” din cadrul Facultății de Mecanică (1982), cât și pavilionul de pe str. Observator pentru laboratoarele Facultății de Electrotehnică (1983). Tot în această perioadă a fost pus în funcțiune noul rezervor de apă din Complexul studențesc “Observator”, s-au făcut noi amenajări la laboratoarele catedrei de “Clădiri civile” din cadrul Facultății de Construcții, precum și finalizarea primei etape de realizare a instalației solare de încălzire construită pe căminele și cantinele studențești. Marea majoritate a acestor realizări edilitare au fost proiectate și inițiate în perioada de rectorat a prof. dr. ing. Bazil Popa, când de fapt au demarat lucrările de șantier. În timpul rectoratului prof. dr. ing. Palfalvi Attila au fost înființate noi specializări în cadrul Politehnicii clujene, precum și două noi secții de studii, “Automatică și Calculatoare” și ”Electronică și Telecomunicații”, din cadrul Facultății de Electrotehnică (1977).

Prof. dr. ing. Palfalvi Attila a fost onorat cu numeroase distincții, ordine și medalii în domeniu, fiind totodată și membru al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, al Societății Naționale a Inginerilor și Tehnicienilor din România, precum și al Societății de Metalurgie a Pulberilor din România, la a cărei conducere s-a aflat mai mulți ani. În 1990 a fost ministru-adjunct în cadrul Ministerului Finanțelor și, ulterior, în cel al Ministerului Industriei de la București. A trecut în eternitate, în 2010, la vârsta de 80 de ani.